Ploaie calda

Astăzi parcă toate s-au întors împotriva ta. Zilele caută cât mai repede trecerea lor, timpul îşi uită rostul şi se dă peste cap în speranţa găsirii unui nou "amic" de joacă. Şi amintirea curge peste tine - îşi varsă lacrimile fierbinţi şi reci peste sufletul tău încins de nedreptăţile vremii. Cu toate astea cauţi ceva, cauţi o bucurie şi un zambet într-un loc total neadecvat, dar suprinză... tocmai acolo îl găseşti! Dar, nu.. mergi mai departe pentru că nu ţi se pare potrivit! Aşa că în gălăgioasa ta alergare încerci variante şi posibilităţi cât mai prielnice şi deosebite, poate potrivite pentru ceea ce îţi doreşti. Dar, singurul lucru pe care îl realizezi şi de care ai parte e nesinguranţă, singurătate şi dispreţ. Răutatea s-a aliat cu tine şi doreşte cu orice preţ să te doboare! Indignarea a făcut schimb cu zâmbetul, şi ştii ce? Mi se pare că nu mai vrea să cedeze acel loc. Nu te întrebi niciodată "de ce?"? Nu te întrebi de ce eşti aşa? Nu te întrebi care ar fi solutia să ... uiţi? Îţi spun eu: tot ceea ce ai nevoie e chiar lângă tine! Niciodată mai departe, dar întotdeauna mai aproape, şi mai aproape! Nu te simţi vinovat pentru că indispoziţia care s-a instalat în sufletul tău ştie de ce ce ai nevoie! Ştie că tu vrei să ieşi din acest cerc vicios al instabilităţii morale, dar tocmai pentru aceasta nu te lasă! Vrea să aibă şi ea parte de tine, puţin! Dar, totuşi, buna dispoziţie te caută disperată! Şi atunci când ajunge la punctul de întâlnire, tu pleci!
Opreşte-te! Opreşte-te şi ascultă... Linişteşte-te! Relaxează-te! Priveşte albastrul interminabil al cerului! Priveşte o floare, un fir de iarbă... priveşte o furnică, un gândac, o pasăre!... Priveşte şi nu te opri din privit până când nu simţi că lumea e alături de tine - de departe, sau de aproape, până când nu simţi că micile necuvântătoare sunt prietenii tăi cei mai buni, până nu simţi că florile, frunzele, iarba şi toată verdeaţa pământului îţi oferă un aer revigorant, numai bun pentru a-ţi da un refresh clipei, orei, zilei... Ştii ce? Poate niciodată până acum, nu am înţeles ce rost pot avea toate aceste fiinţe mici, aceste plante.. am înteles însă că ele te fac să zâmbeşti prin ceea ce sunt! Ele îţi aduc aminte că oricât de neînsemant ai fi în ochii unora, eşti atât de preţios în sufletul cuiva! Îţi aduc acea doză de putere necesară pentru a privi mai departe... Dacă ai reuşit să vezi asta, simte-te cel mai fericit om! De ce? Pentru că ai reuşit să faci linişte, ai reuşit să opreşti butonul inexistent al gălăgiei! Ai reuşit să... să faci lumea să tacă o clipă! Şi poţi face asta zilnic! Chiar dacă ploaia îşi varsă picurii grei peste tine, ia umbrela şi mergi mai departe! Viaţa e frumoasă, trebuie doar să ştii ce să iei bun din ea şi cum să o trăieşti! Trebuie să înţelegi că orice picur din ploaie are un rol bine definit! Simte-te un strop de frumos, un strop de deosebit, un strop de adevăr, un strop din ceea ce eşti... Fii picurul care face ploaia caldă, plăcută!