miercuri, 16 mai 2012

Gânduri pe hârtie

Gândurile mele sunt ca o multitudine de cuvinte puse pe o hârtie. Un amalgam de suflet cald, și rece... Uneori aș vrea să le pun în ordine, dar cineva, sau poate ceva... mă oprește și nu-mi dă voie. Mă zbat în visul vieții cu toți monștrii realității mele - mă lupt cu devotare pentru ceea ce vreau, și brusc... mă trezesc! Realizez că nu am realizat nimic! Realitatea mea e visul meu, și visul meu e realitatea altora. Și, totuși, plutesc pe norul inconștienței și mă las condusă de cineva. Și opresc! Și tac, ascult și merg mai departe! La fiecare stație zgomotele par a fi din ce în ce mai asurzitoare!
Am trecut pe la stația numită ”naștere”... și cineva m-a învățat că răbdarea nu înseamnă să înveți un copil să vorbească, ci răbdarea... răbdarea înseamnă să știi ceea ce ești, și să pui în valoare liniștea din tine!
Și am pornit mai departe... stația cuvintelor m-a primit cu mii de litere întortocheate în gândul meu, și nu știam cum să le aranjez. Un lucru am învățat de aici - NU există cuvinte urâte, doar litere care nu-și au locul unele lângă altele.
Și am plecat iar... de data aceasta am ajuns la stația faptelor. Aici am întâlnit o singură persoană de drept, pe când toate celelalte erau doar niște împrumuturi ale firii. Întrebând, totuși, despre aceștia mi s-a răspuns: ”Ei, ei bine... ei sunt faptele mele!” Erau muuulți acești ”ei” - unii frumoși de îți era mai mare dragul să îi privești, alții...



Pe planeta gândului, sunt doar eu cu ele. Doar ele îmi sunt mereu prietene. Doar ele îmi ridică și coboară moralul. De fapt, doar eu fac asta! Acel ”cineva” care mă conduce adesea sunt eu, și nu îmi dau seama cât rău, sau cât bine îmi pot face. Nu vreau să trec singură prin lume - chiar când toate îmi spun că așa trebuie să fie, chiar când toate îmi arată că așa e.. eu știu că undeva, ceva, cineva mă așteaptă mereu. Și fiecare stație a vieții e un nou început, un nou slide pe lucrare. Poate mi-e greu, sau poate mi-e ușor - un lucru e cert... eu pot tot ceea ce îmi propun, depinde unde îmi las voința să hoinărească. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu