Un drum - doi pași

Pe urmele pașilor Lui,
mi-e greu să merg...
Și uit, ades, că-n drumul meu
aleg doar calea
pe care atât de des o reneg.

Când urc,
pe-același drum  al durerii
prefer privirea-napoi s-o-ndrept
și-nainte
să nu mai merg!

Când fruntea și,
sufletul mi-e străpuns
uit datoria cu care-am fost cuprins
și mă ascund în
lacrimi de necunoscut...

Astăzi când gândul
mi-e pătat
de urme, pași,
răscruce și popas...
de lacrimi, dragoste
și sânge mult vărsat...

Mi-aduc aminte
că-n drumul meu într-acolo
am văzut urme,
urme fine de pași
care cu atât drag mă chemau...