Daca
am avea de ales intre bine si rau... constiinta ne-ar indemna sa alegem
binele. Falindu-ne cu capacitatea noastra de alegere poate am raspunde
in total acord cu constiinta mai ales cand sunt si altii de fata, dar
aceasta nu inseamna ca adevarata calitate a noastra este valorificata.
Poate acest exemplu este doar unul dintre miile si sutele de minciuni cu
care se confrunta lumea zilnic. Si, de ce? Pentru ca asa ni se pare mai
usor. Parca imaginea clara a vietii, incepe sa devina si mai frumoasa
in momentul dezvaluirii falsei noastre identitati. Ne jucam mai relaxati
cu ceva ce nu ne apartine, decat cu ceva ce e de drept al nostru.
Pastram frumosul pentru noi, si dezgustul il lasam pentru ceilalti -
astia suntem noi.
Ea,
minciuna, s-a hotarat intr-una din zile sa faca o calatorie prin lume -
frumos, nu-i asa? Ma gandesc oare cate onoruri si ceremonii fastuoase
i-au fost pregatite? Uite asa, ajunge intr-un oras unde imbulzeala si
aerul sufocant iti oferea atata liniste sa asculti cum oamenii se mint
unii pe altii, cum cauta justificari si cu atata impertinenta dezvaluie
ceea ce nu sunt. De multe ori ne confruntam si noi cu asemenea oameni,
sau de ce nu am recunoaste... de multe ori facem parte si noi din acea
categorie.
In
primul rand, vreau sa analizam urmatorul caz: esti pus intr-o situatie
limita care poate avea consecinte atat de benefice pentru tine, iar tu
om de seama si constient de ceea ce faci, responsabil si consecvent in
munca ta, dai tot ce ai mai bun pentru a finaliza sarcina si a ajunge la
tinta mult dorita. Dar, in lupta ta pentru victorie nu esti singur - la
tot pasul apar tot mai multi oponenti. La momentul de predare, cand
sarcina e finalizata si pusa pe picioare, cu constiinta curata si plina
de demintate inaintezi cu incredere ca ceea ce ai facut este exact ceea
ce se asteapta de la tine. Dar, surpriza.. cineva mai "inteligent" si
viclean ti-a luat-o inainte folosindu-se de mijloace nu atat de
eficiente si corecte, chemandu-si toti alitatii, mai ales pe cel bine
cunoscut de noi toti: Domnul Minciuna. Marea lui PROBLEMA e ca are
picioarele mult prea scurte pentru ingeniozitatea de care da dovada de
multe ori. Si ma gandesc, cum arata domnul Minciuna? Totul se succede
mult prea rapid, dar cu toate astea Domnul Adevar inca nu s-a putut
prezenta in sala de judecata.
Spune-mi...
cum te simti in acel moment? Cum reactionezi cand stii ca ai dat tot
ceea ce ai avut mai bun? Cum te simti cand vezi ca altii stiu sa isi
faca pile prin inalta curte de minciuna? Te-ar tenta si pe tine uneori,
nu? Da, cred ca suntem in acelasi asentiment. De ce spun asta? Pentru ca
nu cred ca vreunul dintre noi nu a incercat vreodata sa minta. Si de
asemenea, nu cred ca nu a avut anumite "beneficii"... pe moment, doar pe
moment. Cred ca pe toti ne deranjeaza cand suntem mintiti, dar cred ca
ades nu ne gandim ca cel de langa, pe care il mintim, se simt exact ca
noi pusi in aceeasi situatie. Haideti sa facem un schimb de rol, un
schimb de ganduri si personalitate.
In
jurul nostru se invart mii si mii de fapte, actiuni si controverse la
tot pasul. Noi putem alege daca vrem ca adevarul sa se invarta in jurul
nostru, sau noi sa ne invartim in jurul lui. Ne putem alege ca avocat pe
domnul Minciuna care ne va da intotdeauna motive care la prima impresie
par unice si demne de pus in practica, sau il putem alege pe domnul
Adevar care sigur va pune adevarul in inima, sufletul si gandul nostru.
"Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel" (Mat 7:12)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu