miercuri, 15 februarie 2012

Zâmbet veșnic



Astăzi nu am chef,
dar cu toate astea mi-e dor de ziua de ieri. 
Încep fiecare zi 
cu speranța și gândul că voi primi un zâmbet. 
E atât de frumos să știi
că te așteaptă la fiecare pas.
Și aștept, 
și sufletul stă-n suspans,
și inima bate tare,
și...
Aștept, doar aștept.


Așteptarea
e mai interesantă când nu mai ajunge visarea.
Trăiesc 
din suspine și speranțe, și adorm...
Intru în lumea mea
o lume a minunilor în care
eu sunt stăpânul, dar și sclavul.
Așteptarea prinde contur 
și dorul
devine realitate.
În sfârșit visul meu trăiește
și ziua întreagă primește culoare. 


Acum,
vreau să rămân aici,
să spun minunilor pe nume
și să definesc cuvântul fericire. 
Am învățat că o clipă de bucurie
ține atât cât o lași tu să te gâdile!
Știi că viața ta e zâmbetul tău?
Frumusețea ta,
poate oglindi viața ta!
Tu
poți lumina inima celui de lângă tine!


Arată-mi că știi să zâmbești,
arată-mi că nu vrei să trăiești
într-o veșnică încruntare!

2 comentarii:

  1. Cine este ca cel intelept, si cine pricepe rostul lucrurilor?Intelepciunea omului ii lumineaza fata,si asprimea fetei i se schimba.Aceasta poezie vine sa transmita tocmai asceasta idee din Eclesiastul 8:1.Poezia transmite idei geniale care le traim toti in viata de zi cu zi... Merita citata...Bravo Alice...Un Zambet din partea mea:)

    RăspundețiȘtergere
  2. :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :)

    RăspundețiȘtergere