Vis de copil

Stăteam lângă un om în vârstă...
Sentimente ale copilăriei mi-au curprins sufletul şi cu plăcere mi-am adus aminte de frumuseţile acelor momente. Clipe trăite în mare parte alături de bunici.
   Răsfăţaţi şi alintaţi peste măsură – uneori şi cu nuiaua – am învâţat să deschidem ochii cuprinşi de atâta teamă. Cât de copilăresc gând ne cuprindea când mergeam la magazin şi credeam că nimeni nu ştie ce facem cu restul primit.
    Ce frumos visam în fiecare zi feţi frumoşi şi zâne, castele pline de jucării, dulciuri... Pentru noi, totul era o poveste fără sfârşit – un vis trăit atât de perfect! Adormeam în fiecare seară în acest tainic loc – şi visam crezând că totul e atât de real!
Ne trezea dimineaţa mirosul plăcut al mâncării pregătite cu atât drag de mama sau bunica.
Clipă de clipă cât era lumină, afară când era cald sau iarna la gura sobei ne jucam şi trăiam momentul simţindu-ne ocrotiţi şi iubiţi – ca şi cum toţi ar fi obligaţi să ne servească. Eram prinţi şi prinţese, iar ceilalţi slujitorii noştri.

   Speranţă cu speranţă, dragoste cu dragoste, tandreţe cu tandreţe ajutau la înfrumuseţatea celei mai frumoase spiţe din roata vieţii! Şi uite aşa, visând în fiecare zi la continuitatea clipei, inevitabilul s-a întâmplat şi minunatul începe să se roadă pas cu pas, aşa cum a început, asemenea unui cauciuc mult prea uzat de timp. 
   Vremea a trecut iar noi am crescut, devenind oameni în toată firea. Acum rememorăm cu atât drag clipele frumoase de atunci. Ce n-am da pentru încă o clipă de copilărie?

Vreau să fiu un copil! Să mă oftic de nedreptăţile celor din jur, de tristeţile şi necazurile lor! Vreau să pot privi totul ca un copil care vede doar fericire şi bucurie, zâmbete şi voie bună în jurul lui! Vreau să nu înveţe ceilalţi ce e durerea, tristeţea şi lacrimile! Vreau o lume în care durerea să fie din ce în ce mai puţină!

Copilăria e cel mai plăcut sentiment pe care aş vrea să-l trăiesc în fiecare clipă! Aş vrea să am mereu acea impresie că totul e bine! Aş vrea să nu cunosc tristeţea…

Dar, acum îmi dau seama că toate acestea îmi fac bine, şi mă întăresc pe drum! Totuşi, vreau să continui să fiu copil… un alt fel de copil!

Visul meu de acum, e ca această lume să fie una normală fără făţărnicie şi falsitate. Să aibă frumuseţe şi lipsa ei… lucruri bune şi rele, dar cel mai important să aibă fericire! Şi să lipsească nefericirea!  Fiecare să fie mulţumit cu ceea ce are şi să îl preţuiască pe cel de lângă el. În visul meu vreau să găseşti în orice lucru, oricât de mic şi neînsemnat, ceva frumos şi demn de preţuit. În visul meu eşti tu, şi sunt eu.  

 Vreau să putem face lumea mai bună cu un zâmbet, o vorbă…!

Ştiu că toată lumea îmi va spune că cer prea mult şi nu se poate îndeplini acest vis, dar eu ştiu că se poate! Ştiu că mulă lume ne va descuraja! Dar, mai ştiu că noi putem schimba lumea! Asta visez şi asta îmi doresc! Mă vei ajuta, nu?

Vom construi cărămidă cu cărămidă o lume mai bună, o lume aşa cum ne dorim! Nu vreau să lăsăm visul nostru să se stingă! Dă-i viaţă clipă de clipă! Nu vom mai fi prinţi şi prinţese, dar putem fi slujitori! Putem să îi facem pe ceilalţi fericiţi! Şi crede-mă, nicioadată nu ne va părea rău!!!