joi, 27 octombrie 2011

Fericire în alb-negru


   În fiecare zi ne analizăm viaţa şi constatăm că nu e conform aşteptărilor noastre. Ajungem să nu ne mai mulţumim şi atunci renunţăm! Renunţăm la a ne automotiva şi ajungem în stadiul de plafonaţi.

Până în prezent am ajuns cu ajutorul părinţilor, al bunicilor şi poate al prietenilor. Ne-au fost alături la fiecare pas şi ne-au ajutat când am fost la strâmtorare. Acum pornim pe drumul personal, avem proprii alegeri, ţinte şi dorinţe. Începem să deschidem ochii, să învăţăm mersul nesfârşit al vieţii şi vedem cum lumea e colorată atât de trist –
fața ei palidă se răsfrânge asupra noastră încercând să ne întristeze pe zi ce trece tot mai mult.

   Începi să îti faci prieteni, să îţi apropii persoane de suflet şi să îi îndrăgeşti pe unii, iar viaţa ta ia o întorsătura înspre bine.
Culori vii apar şi simţi cum tabloul vieţii tale e din ce în ce mai preţios. Investești tot mai mult, dedici timp și ajungi să dai totul pentru a avea parte de fericire – dar brusc toată frumuseţea acestei clipe dispare. O pensulă de alb – negru cade peste lucrarea vieţii tale,  pentru că sentimentele atât de fraged crescute au fost doar o dezamăgire, deoarece în această lume ireală, de scurtă durată am învățat să trăim pentru noi înșine,  nu și pentru alții. E atât de greu să ai din nou încredere, sinceritate şi deschidere faţă de o persoană, după ce toate acestea ţi-au fost şterse din tablou.
   Poate suntem răniţi în sentimente şi nu mai avem curaj să încercăm a doua oară – iar, de cele mai multe ori cei care încearcă încep să aibă sentimente artificiale, de plastic.

   Uneori uităm că în această lume mai există persoane de caracter. Vestea bună e ca mereu vor exista! Trebuie doar să vrem să îi găsim, sau poate să îi lăsăm să ne caute... Prin aglomerația și contrastul izbitor al culorilor, există încă frumusețe și simplitate.
   Nu te lăsa niciodată vrăjit doar de frumuseţea exterioară a unei persoane, încearcă să cauţi în interiorul ei... încearcă să vezi amănuntele din tabloul ei, să vezi ce ascunde apoi lasă-te fermecat de binecuvântarea că ai o asemenea persoană lângă tine.
   Haideți să ne luăm timp să cunoaștem asfel de persoane. Să avem răbdare, să fim sinceri şi să oferim încredere. Ce poate fi mai frumos decât naturaleţea şi sinceritatea ca a unui copil, într-o relaţie?
Crezi că te poate face fericit o clipă de plăcere? Crezi că fericirea înseamnă senzaţie? Crezi că fericirea e de scurtă durată? Dacă raspunsul tău e afirmativ, ţin să te contrazic! Fericirea nu e un obiect cu care te poţi juca, nu e o minge care sare de la unul la altul. Ea e o „persoană” de sine stătătoare şi devine conlucrătoare cu cineva atunci când e acceptată cu adevărat, atunci când e descoperită în cel mai frumos şi sincer mod, atunci când totul vine de la sine, nefiind nimic forţat sau provocat.
   Ne construim viaţa în culori pale. Facem ca totul să fie superficial şi de formă, creând astfel doar o schiță în alb – negru, a vieții pe care ne-am dori sa o avem, dar culorile întârzie să apară pentru că nu avem timp să lucrăm la tabloul nostru.
    Dacă o dată în trecut tabloul vieții a avut de suferit, schimbă pânza şi colorează-ți viaţa în culori vii şi fericite! Nu folosi pânze multe, faci risipă! Foloseşte cu grijă, pictează liniştit şi calm! E viața ta, e timpul tău. Folosește-le în favoarea ta.
    Lasă trecutul în urmă şi priveşte încrezător în viitor! 
    Ia pensula, culorile şi pictează-ţi viaţa aşa cum o vrei, dar nu uita să nu faci exces şi abuz de artificialitate. Plantează sinceritatea şi simplitatea în grădina sufletului tău. Atunci vei simţi cum fericirea vine când o aştepţi mai puțin! Dar odată venită – sinceră şi dorită – nu va mai pleca de la tine!
   Preţuieşte-ţi fericirea! Preţuieşte viaţa ta! Preţuieşte-te pe tine! Şi nu uita: în viaţa ta, tu eşti pictorul. Așa că dă-i drumul și pictează, dar să lași loc și pentru ceilalți în tablou - să lași loc pentru acele persoane care se numesc oameni. Și încă ceva... gândește-te că  și cei de lângă tine au sentimente! Gândește-te că îi poți influența în bine, sau rău... Pensula e în mâna ta!

7 comentarii:

  1. Nu vreau să îmi promit.. şi să nu mă ţin de cuvânt.. Daaar de acum înainte, vreau să îmi refac tabloul :) Alice îţi mulţumesc :) te pup Misha

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari Alice! Pastreaza-ti "naravul" si scrie...!!

    RăspundețiȘtergere
  3. "O pensulă de alb – negru cade peste lucrarea vieţii tale...."ce superba si reala imagine , am ramas incantat de redactarea ta...si de felul tau optimist de a privi lucrurile;draga Emma, continua la fel de frumos, si vei ajunge acolo unde visezi sa ajungi. Domnul te va binecuvanta pt. aceasta.

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Foarte frumos ai scris.

    Sunt mandra ca am prietene atat de talentate !

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte frumos ai scris:)..continua tot asa :D >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. Arta de a picta :) destinul tau

    RăspundețiȘtergere