"Taci! Tu nu ştii... eşti copil!"

    El e mic. E mic şi drăguţ. E naiv, jucăuş şi inima lui tresaltă la dragoste. Dacă îi străpungi colţul inimii cu veninul răutăţii, nu te teme... cuvintele magice? Nu, te iartă şi fără. Acesta e el. Aşa a crescut. Deşi ades e singur, "prea mic" pentru frații lui, a adunat din plinătatea iubirii strop cu strop, îndeajuns pentru a putea împărți cu ceilalți. De ce? Nu știu. Poate că nici el nu știe. Poate că undeva, în fiecare noapte a visului se întâlnește cu Cineva! De multe ori simți cum îți povestește despre acele întâlniri în momentele tale cele mai grele prin fapte, dragoste și cuvinte alese.

Și acum te întreb: oare? Oare chiar nu știe?...

Nu te poți gândi că o asemenea persoană să pățească vreodată ceva. E lumina ochilor tăi, deși de multe ori nu o privești ca atare. Dacă îl înjosești, regretele te cutremură neîncetat până realizeze că ai greșit, dar poate cuvintele magice... ți-e greu să le spui! Știi că te-a iertat, dar știi că tu nu te-ai împăcat cu el, deși se întoarce la tine și îți spune: ”Te iubesc!”, apoi cu seninătate te îmbrățisează ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Și acum te întreb iar: Continui să susții că nu știe?

Zilele trec și mereu îți aduci aminte ce bine e să fii copil. Ce bine e să iubești din toată inima, ce bine e să nu vrei să guști din răutatea celorlalți, ce bine e să fii tu... copilul care bucură pe cei din jur, copilul care transmite dragostea pură și necondiționată, copilul care te-ntreabă ce faci atunci când nimeni nu o face, copilul care simte alături de tine. Și, totuși, e doar un copil! Îți repeți de nenumărate ori aceste cuvinte, și-ți dai seama că deja e un om. Orice om a fost un copil, și ar trebui să fie în continuare. Orice copil e om! Aveți grijă de copii, aveți grijă de voi! Aveți grijă...