duminică, 14 august 2011

Inainte.Dupa.

Stai şi priveşti în jur, la feţele oamenilor. Oameni pe a căror faţă se citesc cu atâta uşurinţă greutăţi şi dureri, vădite de riduri. Oameni pe a căror faţă poţi citi seninătate şi linişte, pace. Oameni, care acum gustă din plinătăţile dulci-amare ale vieţii. Oameni, care învaţă să meargă pas cu pas într.o lume în care, de multe ori, paşii îţi sunt număraţi îndeaproape. Cauţi să fii un om LIBER, deşi toată lumea te priveşte ca atare. Ai libertatea de a alege, de a gândi, de a trăi... Dar, totuşi te simţi îngrădit şi sufocat de prea multă agitaţie. Vrei să evadezi din mijlocul acestei libertăţi agitate şi să mergi acolo unde eşti liber de... agitaţie. Dar, oare poţi găsi undeva această libertate? La fiecare pas eşti urmărit de nelinişte şi stres. Lumea nu mai are timp să respire, să se bucure de frumuseţile naturii... nu mai ştim să apreciem frumosul, naturalul, ci doar importul - reţetele lăsate de natură nu ne mai satisfac pe deplin.
Ne ascundem în spatele a ceea ce nu suntem. Ne ascundem în spatele unor complexe adânc înrădăcinate în minte noastră... DOAR în mintea noastră. Purtăm în fiecare zi o mască perfidă de porţelan şi sperăm ca ea să ascundă tot ceea ce nu ne defineşte. Ni se pare că trăim într-o lume plină de emfatie şi vrem să schimbăm ceva la ea, nu suntem mulţumiţi... dar totuşi uităm că noi facem parte din această tagmă, micile noastre îngăduinţe şi prefăcătorii o ajută să crească în mândrie. Ştim că greşim, dar ne complacem în asta. Ne place de noi, falşi şi dezgustători. Nu vrem să realizăm că lume merge din rău în mai rău pentru că suntem prea ocupaţi cu noi înşine. Aşteptăm ca ceilalţi să schimbe ceva. Câtă vreme continuăm să fim nemulţumiţi şi vom încerca să schimbăm ceva la ceilalţi, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie să privim înspre noi, să ne analizăm şi apoi, dacă necesită cei din jur ajutor în schimbare, putem să-l oferim. Indicat e, sa privim la noi în lumea aceasta perfidă. Schimbând atitudinea şi comportamentul nostru, îi putem influenţa şi pe cei din jur.
Ce frumos şi bine te simţi atunci când în loc de o vorbă dură, poţi spune una bună... şi în schimbul unei feţe posomorâte, poţi oferi un zâmbet. Haideţi să încercăm să îi facem pe cei din jur să zâmbească, să le spunem cuvinte frumoase şi să îi ajutăm când au nevoie de noi. Să încercăm să creionăm o lume perfectă în această lume imperfectă.
Zâmbeşte... nu te costa NIMIC! Fă asta, DOAR dacă vrei sa fii fericit...! :)

4 comentarii: